HIPSOGRAFÍE s. f. Ramură a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea reliefului după altitudine. – Din fr. hypsographie. Vezi definitia »

ALVEOLOCLAZÍE s.f. Topirea progresivă a procesului osos alveolar prin resorbția elementelor țesutului osos. [Gen. -iei. / cf. lat. alveolus – cavitate mică, gr. klasis – distrugere]. Vezi definitia »

COSMOGONÍE s.f. Ramură a astronomiei care studiază originea și evoluția universului. [Gen. -iei. / cf. fr. cosmogonie, gr. kosmogonia < kosmos – univers, gonos – origine]. Vezi definitia »

-ARGHIRÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „în legătură cu banii”, „argint”, „bani”. [Cf. it. argiria]. Vezi definitia »

SUBSÉCȚIE s. f. subdiviziune a unei secții. (< engl. subsection) Vezi definitia »