ERECTÓR, -OÁRE I. adj., s. m. (mușchi, nerv) care servește la ridicarea anumitor organe. II. s. n. mașină de lucru folosită la ridicarea și așezarea în poziție definitivă a pieselor prefabricate grele. (< fr. érecteur) Vezi definitia »

por (póri), s. m. – 1. Praz (Allium porrum). – 2. Usturoi sălbatic (Allium scordoprasum, Allium ascalonicum). – Var. pur. Lat. pǒrrus (Pușcariu 1352; REW 6670). Uz popular, se folosește în Dîmbovița și este în mod sigur cuvînt moștenit. Vezi definitia »

ONDULÓR, onduloare, s. n. Aparat care servește la obținerea curentului continuu din curent alternativ. – Din fr. onduleur. [Definiție greșită. Este vorba de obținerea curentului alternativ din curent continuu]. Vezi definitia »

ABRAZÓR, abrazoare, s. n. Unealtă alcătuită dintr-un material abraziv, folosită la prelucrarea prin așchiere. Vezi definitia »

operator responsabil cu supravegherea si verificarea tehnica a instalatiilor {din incidenta ISCIR} Vezi definitia »