Definita cuvantului hăbăuc
HĂBĂÚC, -Ă, hăbăuci, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Năuc, buimac, zăpăcit; p. ext. prost; nebun. ◊ Expr. (Adverbial) A o lua (sau a umbla) hăbăuca = a porni la întâmplare, fără o țintă precisă, a o lua razna. [Formă gramaticală: (adverbial, în expr.) hăbăuca] – Contaminare între magh. dial. habóka și năuc.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu hăbăuc
BUTILCAUCIÚC s. n. cauciuc sintetic, rezistent la uzură și căldură, obținut prin polimerizarea unui amestec de butilenă și butadienă. (< fr. butylcaoutchouc) Vezi definitia »
CADÚC, -Ă adj. Trecător; netrainic, șubred. ♦ (Bot.; despre un organ) Care cade spontan înainte de vreme sau anual. ♦ (Despre legate, donații etc.) Care nu (mai) are putere legală. [< fr. caduc, cf. lat. caducus]. Vezi definitia »
RĂSÚC, răsucuri, s. n. Unealtă de lemn asemănătoare cu fusul, cu un cârlig la capătul de jos, de care se leagă firul pentru a putea fi răsucit. – Din răsuci (derivat regresiv). Vezi definitia »
ciuc, ciúcuri, s.n. (reg.) târnăcop, cioacă. Vezi definitia »
BUC1 subst. (Reg., în expr.) Într-un buc = într-o clipă, foarte repede. Vezi definitia »