tălmăcí (-césc, -ít), vb. – 1. A interpreta, a traduce. – 2. A explica, a comenta. – 3. (Refl.) A se lămuri cu cineva, a clarifica. – Var. tîlmaci (și der.). Sl. tlŭmačiti (Cihac, II, 400), cf. sb., cr. tolmačiti, pol. tlomaczyć, mag. tolmácsol. Este cuvînt oriental, cf. cuman. telmać (Kuun 105). – Der. tălmăci, s. m. (interpret, traducător), din sl. tlŭmăcŭ, cf. rus. tolmač, germ. Dolmetsch; tălmăciar, s. m. (înv., interpret); tălmăcitor, s. m. (interpret); tălmăcitură, s. f. (înv., explicație, interpretare); tanaci, s. m. (interpret), din mag. tanács (Drăganu, Omagiu lui I. Bianu, București 1927, 137). Vezi definitia »

DOMESTICÍ, domesticesc, vb. IV. Tranz. A obișnui un animal sălbatic să trăiască alături de oameni (spre a le aduce anumite foloase); a îmblânzi. ◊ Refl. Cerbul s-a domesticit. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să devină sau a deveni mai potolit, mai sociabil. – Din domestic. Vezi definitia »

BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac. Vezi definitia »

hălcí, hălcésc, vb. IV (reg., înv.) a da la rindea. Vezi definitia »

BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete la înmormântarea cuiva. – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.). Vezi definitia »