MANÉVRĂ s. f. 1. manevrare. 2. (pl.) pregătire tactică a trupelor terestre sau a flotei în condiții asemănătoare cu cele de pe câmpul de luptă. 3. totalitatea operațiilor de compunere și de descompunere a treburilor, de conducere a unei nave etc. 4. parâmă la fixarea și manevrarea velelor, la legarea catargelor etc. 5. (fig.) uneltire, intrigă, mașinație. (< fr. manoeuvre) Vezi definitia »

ZIMOGENÉZĂ s.f. Totalitatea proceselor biochimice, care duce la sinteza enzimelor. (din fr. zymogenèse) Vezi definitia »

BLEÁNDĂ¹, blende, s. f. (Reg.) Momâie, sperietoare. ♦ Termen injurios pentru oamenii lipsiți de energie; bleg, nătâng. Vezi definitia »

boleásnă (-ne), s. f. – Boală. Sl. bolĕznĭ „durere”. Cf. boală, boli. Vezi definitia »

herbegícă s.f. (înv.) ceapă măruntă; arpagic. Vezi definitia »