Definita cuvantului hăitui
HĂITUÍ, hăituiesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A stârni, a goni vânatul spre vânători. 2. Tranz. A goni, a mâna animalele domestice. ♦ Fig. A urmări, a fugări pe cineva (ca pe un animal sălbatic), pentru a-i face rău. 3. Tranz. A cutreiera, a străbate o regiune, un loc, urmărind pe cineva. – Din magh. hajtani.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu hăitui
HUÍ, huiésc, vb. IV. Intranz. 1. ~; a grohăi. 2. ~ (din hu2) Vezi definitia »
váca-Dómnului (insectă) s. f. art., g.-d. art. vácii-Dómnului Vezi definitia »
MIRUÍ2, miruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A câștiga; a strânge, a agonisi. – Din magh. nyerni. Vezi definitia »
sărcuí, pers. 3 sg. sărcuiéște, vb. IV (reg.; despre coțofene) a scoate strigătul caracteristic speciei; a sărcăli. Vezi definitia »
lifuí vb. IV (reg.) a alege mâncarea, a gusta din toate, a lingări. Vezi definitia »