SĂRĂTÚRĂ, sărături, s. f. 1. Faptul de a fi sărat; sare conținută de ceva. 2. Teren bogat în săruri minerale solubile, cu fertilitate scăzută; p. ext. pășune care se întinde pe un astfel de loc. 3. Mâncare preparată cu (prea multă) sare; aliment conservat cu sare. – Săra + suf. -ătură sau lat. salatura. Vezi definitia »

SEMIINCONȘTIÉNȚĂ s. f. stare de relativă inconștiență. (< semi- + inconștiență) Vezi definitia »

copreálă, copréli, s.f. (reg.) 1. prăjină lungă; beldie, joardă. 2. (fig.) om înalt, lungan, novac. Vezi definitia »

plutínă, plutíne, s.f. (reg.) femeie leneșă. Vezi definitia »

MINERIÁDĂ s. f. (ir.) 1. denumire dată venirii repetate a minerilor din Valea Jiului la (spre) București după 1990 și acțiunilor lor reprobabile. 2. (p. ext.) acțiunea în forță, de anihilare a opoziției. (< miner + -/i/adă) Vezi definitia »