PISTOLÉT s.n. 1. Armă de foc portativă cu care se trage cu o singură mână; pistol. 2. Instrument de desen confecționat din lemn, celuloid sau tablă, folosit pentru trasarea liniilor curbe; florar. [Pl. -te, -turi. / < fr. pistolet, it. pistoletto]. Vezi definitia »

SEXTOLÉT s.n. (Muz.) Grup de șase note provenite din reunirea a două triolete. [< fr. sextolet]. Vezi definitia »

PIOLÉT, pioleți, s. m. Instrument asemănător cu un mic târnăcop, folosit de alpiniști. [Pr.: pi-o-] – Din fr. piolet. Vezi definitia »

SÚNET, sunete, s. n. 1. Vibrație a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche. ◊ Sunet asociat = semnal de frecvență audio care însoțește imaginea de televiziune. Sunet complex = sunet compus din mai multe sunete pure. Sunet reverberat = sunet care persistă după ce o sursă sonoră încetează să emită, prelungind sunetul inițial un timp finit. Sunet vobulat = sunet a cărui frecvență variază periodic în jurul unei valori medii, folosit în măsurători electroacustice. 2. Vibrație muzicală. ♦ Anunțare, vestire (a unui eveniment); semnal. 3. Răsunet; ecou. ♦ Vâlvă, gălăgie. 4. (Lingv.) Element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin articulație. – Lat. sonitus. Vezi definitia »

finicét s.n. (înv.) loc plantat cu finici (curmali). Vezi definitia »