ZÁICĂ, zaici, s. f. (Ornit.; reg.) Gaiță. – Et. nec. Vezi definitia »

meșínă (-ni), s. f. – Piele tăbăcită. – Mr. mișine, megl. mișin. Tc. meșin, din per. mῑš „oaie” (Șeineanu, II, 258; Lobel 63; Lokotsch 1469a), cf. ngr. μεσίνι, bg. mešin, rus. mešina. Vezi definitia »

TÚNDRĂ, tundre, s. f. Zonă de vegetație situată la nord de zona pădurilor, în apropierea zonei polare arctice, formată din mușchi, licheni, unele graminee, arbuști pitici, tufișuri scunde etc. – Din fr. toundra, rus. tundra. Vezi definitia »

ANTIPEPSÍNĂ s.f. Antiferment al pepsinei. [Cf. fr. antipepsine]. Vezi definitia »

îmă, s.f.(reg., înv.) Maică, mamă. Vezi definitia »