spicăluí (-uésc, -ít), vb. – (Trans.) A împăna. Germ. spicken, prin intermediul mag. spékelni (Gáldi, Dict., 157). Vezi definitia »

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă Vezi definitia »

bizuí (-uésc, ít), vb. – 1. (Trans., rar) A avea încredere, a încredința ceva în grija cuiva. – 2. (Refl.) A se încrede, a se baza pe cineva. – 3. A proceda cu încredere; a avea curaj pentru a înfăptui ceva. Mag. bizni „a se încrede” (Cihac, II, 482). – Der. bizuială, s. f. (încredere); bizuință, s. f. (încredere). Vezi definitia »

INTUÍ, intuiesc, vb. IV. Tranz. A înțelege sau a sesiza ceva prin intuiție; a pătrunde repede în esența problemelor, a fenomenelor etc. pe baza unor cunoștințe temeinice și a experienței anterior acumulate. – Din it. intuire, lat. intueri. Vezi definitia »

pârgăluí, pers. 3 sg. pârgăluiéște, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se pârgui. 2. a face să se dea în pârgă, să se rumenească. Vezi definitia »