găináț (-ți), s. m. – Excrement de găină, și de pasăre în general. Lat. gallῑnāceum (Pușcariu 695; Densusianu, Hlr., 158; Candrea-Dens., 711; DAR), cf. it. gallinaccio, prov. galinat, sp. gallinaza. – Der. găinăța, vb. (a-și lepăda păsările găinațul). Vezi definitia »

OBRĂZNICÚȚ, -Ă, obrăznicuți, -e, adj. Diminutiv al lui obraznic. – Obraznic + suf. -uț. Vezi definitia »

șteárț (-érțuri), s. n. – 1. Candelă de seu. – 2. Lampă de miner. – 3. Sucitor, vergea. – Var. șterț, Olt. ștircă. Probabil din germ. Sterz „coadă”, cu sensul special de „mîner” (Tiktin). Nu se folosește în Munt. Vezi definitia »

OCHÉȚ, ocheți, s. m. Inel metalic care întărește o gaură făcută într-o pânză de navă, într-o foaie de cort etc. pentru a nu se destrăma. ♦ (Reg.) Ochi¹ (II 4). [Var.: ochéte s. m.] – Ochi¹ + suf. -eț. Vezi definitia »

BILÁNȚ s. n. 1. tablou contabil al activului și pasivului unei întreprinderi sau activități financiare, economice etc., la un moment dat. 2. (biol.) sinteză cantitativă a tuturor elementelor primite și cedate de organism. 3. (fig.) situație finală, rezultat al unei acțiuni. (< germ. Bilanz) Vezi definitia »