NECHIBZUÍT, -Ă, nechibzuiți, -te, adj. Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau spune); necugetat, nechitit. ♦ Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit; care denotă nesocotință. – Ne- + chibzuit. Vezi definitia »

CLEFĂÍT, -Ă, clefăiți, -te, adj. v. CLEFĂI.^[1] – [DLRM] Vezi definitia »

AUZÍT s. n. Auzire. ◊ Expr. Din auzite = din câte a auzit cineva de la alții. (Rar) Pe auzite = în mod necontrolat, neverificat. [Formă gramaticală: (în expr.) auzite] – V. auzi. Vezi definitia »

AGHESMUÍT, -Ă, aghesmuiți, -te, adj. 1. Stropit cu agheasmă. 2. Fig. (Fam.) Afumat, cherchelit; beat. – V. aghesmui. Vezi definitia »

KRENNERÍT s. n. (Min.) Minereu aurifer. – Din engl. krennerit, fr. krennérite. Vezi definitia »