sardeá (-éle), s.f. – Sardină. – Var. mr. sardelă. It. sardella, prin intermediul ngr. σαρδέλλα (Tiktin; Gáldi 237), cf. tc., bg. sardela; sing. format după pl. ca în paralelismul stele-stea, rîndunele-rîndunea etc. Vezi definitia »

ZEBREÁ s. f. v. zăbrea. Vezi definitia »

ZĂCEÁ, zac, vb. II. Intranz. 1. A sta întins, culcat sau tolănit pe pat, pe pământ etc. din lipsă de ocupație, din cauza oboselii etc. ♦ A fi doborât. Copacii zac la pământ. 2. A sta culcat în pat din cauza unei boli grele; a boli. 3. A fi mort, culcat, îngropat (în mormânt). 4. (despre sentimente, calități, defecte etc.) A sta ascuns, a fi în stare latentă. 5. A sta, a fi, a se afla (într-o stare oarecare) de multă vreme, a fi lăsat în părăsire. Plicurile nedesfăcute zăceau teanc. ◊ Expr. A zăcea la închisoare (sau în temniță etc.)= a fi întemnițat. ♦ A fi așezat, situat undeva, a se afla. – Lat. jacere. Vezi definitia »

PLUMÂNĂREÁ / PLUMÂNĂRÍCĂ s. f. prin analogie cu plămânărícă / plămânăreá. [Dicționar ortografic] Vezi definitia »

firigeá s.f. (reg.) plantă erbacee din familia rozaceelor, cu flori albe sau roz-albe mirositoare; aglică. Vezi definitia »