TON², tonuri, s. n. I. 1. Sunet simplu, produs de o sursă care vibrează sinusoidal în timp; interval dintre două sunete (muzicale) situate la o distanță de o secundă mare; p. ext. sunet reprezentând cea mai mare distanță dintre treptele alăturate ale gamei. 2. Tonalitatea unei bucăți muzicale. ◊ Expr. A da tonul = a) a intona treptele principale, din punct de vedere funcțional, ale gamei în care este scrisă o bucată muzicală; a stabili tonalitatea unei cântări vocale, orientându-se după diapazon; b) a iniția, a începe ceva. ♦ (Impr.) Sunet. 3. Înălțimea cu care se pronunță o silabă. ♦ Felul în care urcă sau coboară glasul în timpul vorbirii; inflexiune, intonație; fel de a spune ceva. ◊ Expr. Tonul face muzica, se spune pentru a sublinia importanța felului în care se spune ceva. A schimba tonul = a-și schimba atitudinea. 4. (Înv.) Accent. II. 1. Atmosferă specifică rezultată din cuprinsul unei opere literare; notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva. 2. Grad de luminozitate a unei culori; nuanță a unei culori. 3. (Înv.; în expr.) A-și da ton = a-și da importanță, aere. – Din fr. ton, lat. tonus. Vezi definitia »

ȘAPERÓN s.n. (Franțuzism) 1. Un fel de capișon care acoperea capul și gâtul până la umeri, purtat de bărbați și femei în evul mediu. 2. (Fig.) Femeie în vârstă care întovărășește în lume o fată sau o femeie tânără. [< fr. chaperon]. Vezi definitia »

CRIOPLANCTÓN s. n. plancton al ghețarilor și al zăpezilor perene de pe munți. (< fr. cryoplancton) Vezi definitia »

CROTÓN s. m. arbust, arbore din familia euforbiaceelor, cu semințe conținând ulei toxic. (< fr. croton) Vezi definitia »

CORIÓN s.n. Învelișul exterior al embrionului la vertebratele superioare. [Pron. -ri-on, pl. -nuri, var. corium s.n. / < fr. chorion, cf. lat. corium < gr. chorion – piele]. Vezi definitia »