MÚRĂ¹, mure, s. f. Fructul comestibil, negru și lucios, al murului¹. ◊ Expr. Mură-n gură = lucru (obținut) fără muncă, fără osteneală, de-a gata. – Lat. mora (pluralul, devenit sg., al lui morum „mură”). Vezi definitia »

PACIÉNȚĂ s.f. Răbdare. [Var. pațiență s.f. / < lat. patientia, cf. it. pazienza, fr. patience]. Vezi definitia »

felúcă (felúci), s. f. – Corabie mică și îngustă cu pînze și lopeți. It. feluca (sec. XIX). Împrumut literar. Vezi definitia »

PERIEGHEZĂ, periegheze, s.f. În arheologie, tip de cercetare de suprafață a terenului, cu atenție, în special a unei zone bine definite și colectarea materialului descoperit la suprafața solului. Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arheologie Vezi definitia »

CLÓȘCĂ, cloști, s. f. 1. Găină (sau, p. gener., pasăre) care clocește sau care a scos pui de curând. ◊ Cloșcă artificială = incubator. ◊ Expr. Fură cloșca de pe ouă sau fura ouăle de sub cloșcă, se zice despre un hoț foarte abil. (Adverbial) A ședea (sau a sta) cloșcă = a sta nemișcat sau inactiv. 2. Compus: Cloșca-cu-Pui = numele unei constelații din emisfera boreală; Pleiadele, Găinușa, Păstorul-cu-Oile. – Din bg. kločka. Vezi definitia »