glávă (-ve), s. f. – 1. Cap. – 2. (Înv.) Capitol. Sl. glava (Cihac, II, 121; Conev 87), cf. bg., sb. glavă, pol. glowa, rus. golova, ngr. γϰλάβα „căpățînă”. Primul sens are totdeauna o nuanță depreciativă. Din sb. pare a proveni glag, s. n. (Banat, colț), prin intermediul unei asimilări. – Der. glăvățînă, s. f. (căpățînă, dovleac), prin încrucișare cu căpățînă, cf. bg. glavetina; glovoț, s. n. (căpățînă); glarhnică, s. f. (șervet răsucit în formă de colac pe care se așază greutatea purtată pe cap), din sl. glavnikŭ „de cap”; glaviznă, s. f. (înv., capitol), din sl. glavizna, împrumut literar. Cf. sglăvoc. Vezi definitia »

ERITRÍNĂ s.f. Antibiotic izolat din eritrocitele mamiferelor, cu efect în special asupra bacteriilor difterice. [< fr. érythrine]. Vezi definitia »

șoáibă, șoáibe, s.f. (reg.) muncitor forestier care asigură deplasarea în bune condiții a buștenilor pe uluc (jilip); șaibar. Vezi definitia »

SUPRATÓNICĂ s. f. (muz.) contradominantă. (< supra¹- + tonică) Vezi definitia »

CONTRARÁNDĂ, contrarande, s. f. Velă de formă triunghiulară sau trapezoidală plasată deasupra rondei pe goelete și pe iahturi. – Din it. contraranda. Vezi definitia »