CARÉNȚĂ s. f. lipsă, insuficiență; deficiență. (< fr. carence, lat. carentia) Vezi definitia »

HEMÍNĂ s.f. (Chim.) Substanță formată din hem prin transformarea fierului bivalent în fier trivalent. [< fr. hémine, cf. gr. haima – sânge]. Vezi definitia »

FLIBÚSTĂ s. f. 1. piraterie. 2. totalitatea piraților. (< fr. flibuste) Vezi definitia »

HIPODERMÍTĂ s. f. inflamație a țesutului celular subcutanat. (< fr. hypodermite) Vezi definitia »

rújdă, rújde, s.f. (reg.) 1. obiect ruginit, stricat. 2. casă veche, dărăpănată. 3. femeie imorală. Vezi definitia »