SURDÍNĂ s. f. amortizor de zgomot. ◊ dispozitiv care se aplică unui instrument muzical pentru atenuarea intensității și modificarea timbrului sunetelor. ♦ în ~ = fără zgomot. (< fr. sourdine) Vezi definitia »

TĂTÍȚĂ s. m. (Reg.) Tătic. – Tată + suf. -iță. Vezi definitia »

MONOCÍTĂ s. f. v. monocit. Vezi definitia »

OZÉNĂ s.f. Inflamație supurativă fetidă a mucoasei nazale, care duce la atrofierea acesteia și la dispariția simțului mirosului. [< fr. ozène, cf. gr. ozaina]. Vezi definitia »

-ÚRĂ¹ suf. „sare a unui hidracid”. (< fr. -ure) Vezi definitia »