SEMIOLOGÍE s.f. 1. Parte a medicinii care studiază simptomele și semnele bolilor în vederea diagnosticării. 2. Ramură a logicii simbolice care se ocupă cu studiul general al semnelor și al comunicării prin intermediul acestora; semiotică. [Gen. -iei, var. semeiologie s.f. / < fr. sémiologie, séméiologie, cf. gr. semeion – semn, logos – știință]. Vezi definitia »

CONDROMALACÍE s.f. (Med.) Înmuiere a cartilajelor. [Gen. -iei. / < fr. chondromalacie, cf. gr. chondros – cartilaj, malakia – înmuiere]. Vezi definitia »

ELECTROMETALURGÍE s.f. Ramură a metalurgiei care folosește procedee electrice. [Gen. -iei. / cf. fr. électrométallurgie]. Vezi definitia »

GEOGNOZÍE s. f. știință care studiază compoziția mineralogică și resturile faunei și florei globului pământesc. (< fr. géognosie) Vezi definitia »

GOLIARDÍE s. f. spirit de goliard; năzdrăvănie, libertinism; nonconformism. (< fr. goliardie) Vezi definitia »