CÉNTRU¹ I. s. n. 1. (mat.) punct față de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se află la egală depărtare. ◊ punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raportează celelalte puncte ale ansamblului. 2. punct central al unui spațiu, al unei suprafețe. ◊ punct marcat la mijlocul terenului de joc la fotbal, handbal etc. 3. loc(alitate) în care sunt concentrate anumite activități (politico-administrative, economice, culturale etc.) ◊ instituție superioară conducătoare; putere administrativă centrală. ◊ instituție care concentrează o activitate științifică. 4. (fiz.) punct de aplicație al rezultantei unui sistem de forțe. 5. poziție politică de mijloc, între concepțiile de dreapta și de stânga. II. s. m. 1. (anat.) punct în care sunt localizate anumite funcții. ♦ ~ nervos = grup de celule nervoase unde se primesc excitațiile periferice și de unde pornesc excitațiile centrale. 2. jucător aflat în mijlocul liniei de atac sau de apărare la anumite jocuri sportive. (< fr. centre, lat. centrum) Vezi definitia »

SUPRAARBÍTRU s.m. Arbitru care urmează să hotărască într-o chestiune asupra căreia alți arbitri au păreri deosebite; superarbitru. [Pron. -pra-a-. / < supra- + arbitru, după fr. surarbitre]. Vezi definitia »

AREOPICNOMÉTRU s. n. instrument dintr-un aerometru și un picnometru, pentru determinarea densității lichidelor. (< areo¹- + picnomentru) Vezi definitia »

VECTORMÉTRU, vectormetre, s. n. (Elt.) Aparat electric pentru măsurarea caracteristicilor curenților alternativi. – Din fr. vecteurmètre. Vezi definitia »

PARALELOMÉTRU s. n. instrument medical pentru situarea și trasarea ecuatorului unuia sau a mai multor dinți la o anumită înclinare a modelului de lucru. (< engl. parallelometer) Vezi definitia »