CONOCHÍFTIRIȚĂ, conochiftirițe, s. f. (Reg.) Coropișniță. – Bg. konopišnica (prin etimologie populară). Vezi definitia »

ADEVERÍNȚĂ, adeverințe, s. f. Dovadă scrisă de recunoaștere a unui fapt, a unui drept. – Adeveri + suf. -ință. Vezi definitia »

MÚSTRĂ¹, mustre, s. f. (Înv. și pop.) Exercițiu militar; instrucție; manevră. [Var.: mústru, múștru s. n.] – Din pol. musztra, magh. mustra. Vezi definitia »

dévlă (dévle), s. f. – (Fam.) Cap, dovleac, tărtăcuță. Bg. dĕvla „carafă mare; bășică (Scriban). Pare a fi dublet de la tîlv, s. n. ”bășică sau tigvă cu care se scoate vinul din butoi„ (după Cihac, acest ultim cuvînt ar fi legat de tigvă, ceea ce nu pare probabil). După Candrea, din sl. deblo ”lemn„; după Graur 149 și Juilland 163, din țig. devla ”Dumnezeu„; ipoteză greu de susținut. Vezi definitia »

ENEÁDĂ s. f. (Rar) Reunire de nouă lucruri asemănătoare sau de nouă persoane. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéade. Vezi definitia »