COINCULPÁT, -Ă, coinculpați, -te, s. m. și f. Inculpat împreună cu alții în aceeași infracțiune penală. [Pr.: co-in-] – Din fr. coinculpé. Vezi definitia »

PATRONÁT s. n. 1. (la romani) drept al patronului asupra clienților săi. 2. (în trecut) drept al unui prelat sau senior de a numi pe cineva într-o demnitate ecleziastică. 3. calitate, situație de patron; totalitatea patronilor. (< fr. patronat, lat. patronatus, germ. Patronat) Vezi definitia »

ALVEOLÁT, -Ă adj. Cu alveole; în formă de alveolă. [Cf. fr. alvéolé]. Vezi definitia »

EMOȚIONÁT, -Ă, emoționați, -te, adj. Cuprins de emoție. [Pr.: -ți-o-] – V. emoționa. Vezi definitia »

MINISTERIÁT s. n. 1. perioadă de timp în care un guvern sau un ministru își îndeplinește mandatul. 2. funcția, demnitatea de ministru (2, 3). (< fr. ministériat) Vezi definitia »