samavólnic (samavólnică), adj. – Arbitrar, abuziv. – Var. samovolnic. Sl. samavolĭnŭ „care procedează după propria-i voință”, cf. rus. samovoljnyj (Tiktin). – Der. samavolnicie, s. m. (arbitrarietate); samavolnicește, adv. (arbitrar). Cf. volnic. Vezi definitia »

CARIOCHINÉTIC, -Ă adj. referitor la cariochineză. (< fr. caryocinétique) Vezi definitia »

METAMÓRFIC, -Ă adj. (despre minerale, roci) care provine din metamorfism. (< fr. métamorphique) Vezi definitia »

AMFIBÓLIC, -Ă adj. care conține amfiboli. (< fr. amphibolique) Vezi definitia »

PÁZNIC, paznici, s. m. 1. Cel care păzește; păzitor, strajă, gardian. 2. (Înv.) Membru al consiliului comunal însărcinat cu strângerea impozitelor. – Pază + suf. -nic. Vezi definitia »