niprálă (niprále), s. f. – Plantă (Lupinus luteus). Origine necunoscută. Vezi definitia »

mătúșă (-e), s. f. – 1. Tanti,țață, tușă. – 2. Adresare populară respectuoasă față de o femeie. – Var. (fam.) tușe. Lat. mĭta în loc de amĭta „mătușă” (Pușcariu 1054; Candrea-Dens., 1075; REW 424), cu suf. -ușe, ca auș, cf. comel. amdä, engad. amda, ticinezul anda, v. fr. ante, alb. emtë (Meyer 92; Philippide, II, 631). Pentru forma redusă mita, cf. Castro 160. Der. din sl. mati „mamă”, prin mijlocirea rus. mátuška „mămică” (Cihac, II, 182; Scriban) este dificilă fonetic. E cuvînt de uz general (ALR, I, 167). Rut. matuša, pe care Pascu, Beiträge, 8, îl consideră greșit ca etimon al rom., provine din acesta (Candrea, Elemente, 408). – Der. mătușo(n)iu, s. m. (Banat, unchi). Vezi definitia »

jidávă s.f. (reg.) loc ce pare a fi o veche așezare omenească, strașnic zidită și uriaș proiectată. Vezi definitia »

prâscăvíță², prâscăvíțe, s.f. (reg.) instrument muzical de un a numit fel. Vezi definitia »

NÓMĂ¹ s. f. cangrenă a unei mucoase, din care se scurge un lichid cu miros neplăcut. (< fr. noma) Vezi definitia »