TEUTÓN, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. 2. Adj. Care aparține teutonilor (1), privitor la teutoni; p. gener. (depr.) german, nemțesc; teutonic. [Pr.: te-u-] – Din fr. teuton. Vezi definitia »

sifon, sifoane s. n. denunț, pâră, informație dată poliției. Vezi definitia »

VÍSTA-VISIÓN s. n. sistem de cinema pentru format normal, o peliculă rulată orizontal, astfel încât pe negativ fotogramele sunt dispuse transversal. (< engl. vista vision) Vezi definitia »

PERIPLIZÓN s. n. (Fam., rar; în expr.) A lua (pe cineva sau ceva) în periplizon = a râde (de cineva sau de ceva), a lua în râs (pe cineva sau ceva). – Din ngr. peripézon (part. prez. al lui peripézo). Vezi definitia »

ASÍNDETON s. n. elem. asindet. Vezi definitia »