MACERÁTOR s.n. Recipient folosit pentru macerare. [< fr. macérateur]. Vezi definitia »

EXECUTÓR, -OÁRE adj. executant. ♦ ~ (jur.; s. m. f.) ~ testamentar = persoană însărcinată cu aducerea la îndeplinire a unui testament după moartea testatorului; ~ judecătoresc = funcționar care îndeplinește acte de procedură și execută hotărâri judecătorești. (< fr. exécuteur, lat. exsecutor) Vezi definitia »

năbăsăditór, năbăsăditoáre, adj. (reg.) tăcut, morocănos. Vezi definitia »

NÉSTOR s. m. bătrân înțelept, înzestrat cu prudență și cu multă experiență. (< Nestor, n.pr.) Vezi definitia »

ARUNCĂTÓR¹, aruncătoare, s. n. Gură de foc neghintuită și cu pereți subțiri, ușor transportabilă, care aruncă proiectile sub unghiuri de tragere de peste 45°. ◊ Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil aprins asupra obiectivelor inamice apropiate. – Din arunca + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »