DEFLAGRÁȚIE, deflagrații, s. f. Ardere explozivă a unui corp (cu flacără sau cu scântei), care se propagă cu viteză relativ mică. ♦ Fig. (Rar) Deflagrație mondială = război (mondial). – Din fr. déflagration, lat. deflagratio. Vezi definitia »

RÖNTGENOLOGÍE / ROENTGENOLOGÍE s. f. ramură a radiologiei care studiază aplicațiile radiațiilor röntgen. (< germ. Röntgenologie) Vezi definitia »

COREPETÍȚIE, corepetiții, s. f. Repetiție făcută cu corepetitorul. – Din germ. Korrepetition. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s. f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul Evului Mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

AFAZÍE s.f. (Med.) Pierdere totală sau parțială a înțelegerii și a posibilității de a reda cuvintele, ca urmare a unei leziuni cerebrale; disfazie; alalie. [Gen. -iei / < fr. aphasie, cf. gr. a – fără, phasis – cuvânt]. Vezi definitia »