ÎNĂLȚĂTÓR, -OÁRE, înălțători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care înalță; fig. care ridică din punct de vedere spiritual. 2. S. n. Dispozitiv mecanic sau optic de ochire la puști, la mitraliere și la tunuri, care permite să se dea țevii înclinarea necesară pentru a lovi ținta. – Înălța + suf. -ător. Vezi definitia »

SUPRESÓR, -OÁRE adj. Care suprimă. ♦ (Despre un element al unui aparat) Care împiedică producerea unui efect nedorit. // s.m. (Biol.) Mutație care blochează efectele altei mutații. [< fr. suppresseur]. Vezi definitia »

DESĂGIÓR, desăgiori, s. m. (Pop.) Desăguță. – Desag + suf. -ior. Vezi definitia »

RECTOR I. s. m. 1. conducător al unei instituții de învățământ superior; ◊ (în unele țări din Apus) conducător al unei școli medii. 2. superior al unui colegiu al iezuiților. II. adj. conducător, diriguitor. (< fr. recteur, germ. Rektor) Vezi definitia »

FURNIZÓR, -OÁRE, furnizori, -oare, s. m. și f. Persoană fizică sau juridică care furnizează, care procură (diverse materiale). – Din fr. fournisseur. Vezi definitia »