otíc (otíce), s. n. – Strămurariță, curățitoare pentru plug. – Var. oticău. Sb., cr. otik, slov. otika (Cihac, II, 234; Candrea 20). Vezi definitia »

SILVÁTIC, -Ă adj. (despre plante) care crește în păduri. (< lat. silvaticus) Vezi definitia »

CARISMÁTIC, -Ă, carismátici, -e, adj. (Despre autoritate) Care se bazează pe valoarea personală extraordinară a unui individ, pe caracterul său sacru, istoric sau exemplar; (despre o personalitate) care se bucură de un mare prestigiu. (< fr. charismatique) Vezi definitia »

SEÍSMIC, -Ă adj. referitor la seisme, provocat de seisme. ♦ zonă ~ă = regiune în care cutremurele de pământ sunt frecvente și puternice; stație ~ă = stație cu aparatură pentru înregistrarea seismelor; prospecțiune ~ă = seismometrie. (< fr. séismique) Vezi definitia »

PARATÁCTIC, -Ă adj. Referitor la parataxă, exprimat prin parataxă. [Cf. fr. paratactique]. Vezi definitia »