Definita cuvantului hidrotehnică
HIDROTÉHNICĂ s.f. v. hidrotehnic (1). [DEX'98]

Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu hidrotehnică
APOSIOPÉZĂ s.f. (Liv.) Reticență; întrerupere a vorbirii. ♦ Figură de stil constând în întreruperea unei propoziții sau fraze din cauza grabei ori pentru că interlocutorul poate înțelege singur ce ar mai urma să fie spus. [Pron. -si-o-. / < fr. aposiopèse, it. aposiopesi, cf. gr. aposiopesis < aposiopao – încetez să vorbesc]. Vezi definitia »
GRÍLĂ s.f. 1. Panou de vergele de metal sau de lemn care se așază la o deschidere (ușă, fereastră, vitrină etc.) 2. (Fiz.) Electrod în formă de grătar, intercalat între anodul și catodul unei poliode; grătar. 3. Obstacol la o fortificație făcut într-un gard de vergele de oțel. ♦ Grătar din bare de oțel care închide tuburile de ventilație ale unei cazemate. ♦ Aparat de ochire a obiectivelor aeriene. 4. (Cib.) Dispozitiv pentru cifrarea și descifrarea mesajelor, a caracterelor alfanumerice. [< fr. grille]. Vezi definitia »
mótcă (-ce), s. f. – Scul, jurubiță. Din sl. motati „a depăna” (Cihac, II, 189; Conev 60; Scriban), cf. rut., rus. motok „scul”, sb. motka „băț”, bg. mătka „băț”, de unde mătcă, var. mîtcă, s. f. (mai de bătut lapte, cf. Conev 65; Candrea). În Trans. și Olt. Vezi definitia »
rîjníță (-țe), s. f. 1. Moară mică în general acționată de un cal pentru a măcina grîu, porumb sau sare. – 2. Mașină mică de mînă pentru rîșnit boabe. – 3. Piuliță, pisălog. – 4. (Arg.) Ceas. – 5. (Arg.) Stomac, pipotă. – 6. (Arg.) Mașinărie. – Var. rîșniță. Sl. žrŭny „moară” (Giuglea, Dacor., V, 769-71), probabil prin intermediul unui dim. žrŭnica, cu metateză, cf. sl. žrŭnuvinica „roată de moară” (Cihac, II, 309). Der. din sl. rąčinica „mîner”, din rąka „mînă” (Tiktin), pare mai dificilă sematic. – Der. rîjni (var. rîșni), vb. (a măcina); rîjnițar, s. m. (vînzător de rîșnițe de cafea). Vezi definitia »
CLÍNICĂ s.f. Spital (sau secție a unui spital) folosit la cercetări științifice sau pentru învățământul practic al studenților. ♦ (Rar) Instituție medicală unde un anumit medic specialist dă consultații sau tratează bolnavii. [Gen. -cii. / < fr. clinique, it. clinica]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z