REALITÁTE, realități, s. f. Existență efectivă, obiectivă; fapt concret, lucru real, stare de fapt; p. ext. adevăr. ◊ Loc. adv. În realitate = de fapt, efectiv, în adevăr. ♦ (Fil.; la sg.) Materia care există în afara conștiinței omenești și independent de ea. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalité, lat. realitas, -atis, germ. Realität. Vezi definitia »

ELECTROPOZITIVITÁTE s. f. proprietate a elementelor chimice de a fi electropozitive. (< fr. électropositivité) Vezi definitia »

NEMȚÉȘTE adv. 1. Ca nemții, în felul nemților; în limba germană. ♦ (Substantivat) Limba germană. 2. (În legătură cu verbul „a se îmbrăca”) După moda occidentală; p. ext. (pop.) orășenește. – Neamț + suf. -ește. Vezi definitia »

SUBSTANȚIALITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este substanțial. [Cf. fr. substantialité]. Vezi definitia »

LAXITÁTE s. f. (Med.) Mobilitate crescută a unei articulații. – Din fr. laxité. Vezi definitia »