cráinic (cráinici), s. m. – 1. Herald, dregător. – 2. Vestitor. – 3. Perceptor de dări. Origine incertă. Dată find prezența rut. krajnik „judecător” și a mag. krajnik „judecător al nobililor” ar putea reprezenta un sl. *krajnikŭ „regal”, de la krai „rege”, cf. crai; poate fi însă și o der. internă a rom. După Skok, Slavia, IV, 328, Candrea și DAR rom. provine din rut.; Scriban se gîndește la sl. krai „margine”, cf. craină. Der. crăni(ci), vb. (a vesti, a anunța, a face cunoscut); cranga, adv. (Mold., ca un vagabond), probabil în loc de crain(i)ci, în expresia a umbla creanga; crancău, s. m. (Mold., petrecăreț, haimana); crancalîc, s. m. (Mold., petrecere). Vezi definitia »

ÓHMIC, -Ă adj. Referitor la ohm, exprimat în ohmi. [Pron. o-mic. / < fr. ohmique]. Vezi definitia »

APÁTIC, -Ă, apatici, -ce adj. Care este cuprins de apatie, care manifestă sau trădează apatie. – Din fr. apathique. Vezi definitia »

CLIMÁTIC, -Ă adj. Climateric. ◊ Stațiune climatică = stațiune cu climă potrivită pentru odihnă sau pentru tratamentul anumitor boli. [Cf. fr. climatique]. Vezi definitia »

AUTOCRÍTIC, -Ă adj. Bazat pe autocritică, pătruns de spiritul autocriticii. [Cf. fr. autocritique]. Vezi definitia »