POSTÉLNIC, postelnici, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Titlu dat unui mare boier, membru al sfatului domnesc, care avea în grijă camera de dormit a domnului și organiza audiențele la domn; boier care avea acest titlu. ◊ Postelnicul al doilea (sau al treilea etc.) = subordonat (de grade diverse) al postelnicului (1). ♦ (Mai târziu) Ministru al Afacerilor Externe. 2. Titlu onorific dat boierilor care aveau unele atribuții administrative; boier care avea acest titlu. – Din sl. posteĩlnikŭ. Vezi definitia »

CRIOMAGNÉTIC, -Ă adj. referitor la criomagnetism. (< fr. cryomagnetique) Vezi definitia »

ASCÍTIC, -Ă, ascitici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține ascitei, care se referă la ascită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de ascită. – Din fr. ascitique. Vezi definitia »

CARÍC s. n. marfă încărcată la bordul unei nave. (< it. carico) Vezi definitia »

LARINGOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la laringotomie. [< fr. laryngotomique]. Vezi definitia »