POLISILOGÍSM s. n. raționament deductiv complex, din două sau mai multe silogisme unite, concluzia silogismului anterior (prosilogism) devenind una dintre premisele silogismului următor (episilogism). (< fr. polysyllogisme) Vezi definitia »

HELIOCENTRÍSM s.n. (Astr.) Teorie a lui Copernic după care Soarele se află în centrul sistemului planetar. [Pron. -li-o-. / < fr. héliocentrisme, cf. gr. helios – soare, kentron – centru]. Vezi definitia »

POLIGENÍSM s. n. ipoteză potrivit căreia diferitele rase umane ar proveni din câteva tipuri primitive, considerate ca specii; poligenie. (< fr. polygénisme) Vezi definitia »

AUTOMOBILÍSM s. n. Sport practicat cu ajutorul automobilului. [Pr.: a-u-] – Din fr. automobilisme. Vezi definitia »

REDUCȚIONÍSM s. n. metodă de cunoaștere constând în interpretarea unui fenomen relativ complex, cu un anume specific, prin alte fenomene, mai simple și nespecifice. ◊ simplificare excesivă. (< engl. reductionism) Vezi definitia »