SUPRAPOPULÁȚIE s.f. 1. Mare concentrare a populației într-un oraș, într-o regiune etc. 2. (Biol.) Existența unei densități excesive de organisme pe o anumită arie. 3. (Ec.) Suprapopulație relativă = Excedent al populației muncitorești în raport cu necesitățile de forță de muncă ale capitalului; masă de șomeri. [Gen. -iei. / < supra- + populație, după fr. surpopulation]. Vezi definitia »

anorhidíe (a-nor- / an-or-) s. f., art. anorhidía, g.-d. anorhidíi, art. anorhidíei Vezi definitia »

promișlénie s.f. (înv.) pronie, providență. Vezi definitia »

SCHIZOGONÍE, schizogonii, s. f. (Biol.) înmulțire prin separare sau prin diviziune multiplă, la protozoare și la plantele inferioare. – Din fr. schizogonie. Vezi definitia »

EXTÍNCȚIE, extincții, s. f. Stingere, slăbire (a unei acțiuni, a unei oscilații etc.). ♦ Micșorare sau anulare a intensității unui fascicul de lumină. [Var.: extincțiúne s. f.] – Din fr. extinction. Vezi definitia »