suplinínță, suplinínțe, s.f. (înv.) 1. funcția suplinitorului; suplinire. 2. loc de suplinit; post vacant. Vezi definitia »

schísmă (-me), s. f. – Sciziune. – Var. înv. shismă. Mr. shizmă. Mgr. σχίσμα (Murnu 50; Gáldi 250) și modern din fr. schisme. – Der. schismatic, adj., din fr. schismatique; schismi, vb. (înv., a forma), probabil prin confuzia lui schismă cu schimă „formă” (Tiktin). Vezi definitia »

PENITÉNȚĂ, penitențe, s. f. 1. (În practicile creștine) Pedeapsă pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă cuiva preotul la spovedanie, pentru ispășirea păcatelor; canon, p. ext. privațiune (de ordin fizic, material); viață aspră pe care și-o impune cineva. 2. (Livr.) Pocăință. – Din lat. poenitentia, fr. pénitence, it. penitenza. Vezi definitia »

OBÉLĂ, obele, s. f. Semn care servea la marcarea pasajelor interpolate pe manuscrisele vechi. – Din fr. obèle. Vezi definitia »

HIDROPLÁSMĂ s.f. (Biol.) Constituent lichid al protoplasmei. [Cf. gr. hydor – apă, plasma – formație]. Vezi definitia »