GESTALTÍSM [GHE-ȘTAL-] s. n. concepție psihologică potrivit căreia fenomenele psihice reprezintă structuri, configurații integrale, realități primordiale ireductibile la o simplă însumare a elementelor componente; configuraționism, structuralism (3). (< fr. gestaltisme) Vezi definitia »

ȘABLONÍSM s. n. Atitudine manifestată prin conformarea la anumite șabloane (2), prin folosirea unor formule stereotipe. – Șablon + suf. -ism. Vezi definitia »

INTENȚIONALÍSM s.n. Concepție etică formalistă care susține că orice activitate trebuie judecată numai după intențiile urmărite și nu după rezultatul ei. [Pron. -ți-o-. / < germ. Intentionalismus]. Vezi definitia »

VORTICÍSM s. n. s. n. Mișcare artistică de avangardă în Anglia, promovată de Wyndham Lewis între 1912 și 1915, care își propunea organizarea formelor într-un sistem de unghiuri și de curbe în jurul unui punct determinat (vortex). Vorticismul a influentat pictura abstractă. (< lat. vortex „vârtej”) Vezi definitia »

SOCIOCENTRÍSM s. n. tendința de a considera socialul superior individualului; sociomorfism. (< socio- + centrism) Vezi definitia »