RĂSUNÁ, pers. 3 răsúnă, vb. I. Intranz. 1. A produce un sunet în mod repetat și prelung, a suna tare, a se auzi până departe (sau de departe). 2. A se umple de sunete puternice; a vui. 3. Fig. A da impresia că se mai aude, deși vibrațiile au încetat; a produce rezonanță în sufletul cuiva, a avea ecou în inima cuiva. – Lat. resonare. Vezi definitia »

marijuána (hisp.) [j pron. h] (-jua-) s. f., g.-d. art. marijuánei Vezi definitia »

OCAZIONÁ vb. I. tr. (Rar) A prilejui; a da ocazia; a cauza. [Pron. -zi-o-. / < fr. occasionner]. Vezi definitia »

persoana care manipuleaza marfa in magazie Vezi definitia »

ÎNFRÂNÁ, înfrânez, vb. I. Tranz. A pune frâu; p. ext. a îmblânzi, a domestici. ♦ Fig. A stăvili, a reține, a potoli. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) domina. – Lat. infrenare. Vezi definitia »