ciorobáră, ciorobắri, s.f. (reg.) 1. coțofană, ciorcușă, țarcă. 2. (la pl.) lișițele carului. Vezi definitia »

avrămeásă (avrămése), s. f. – Veninariță (Gratiola officinalis). Bg., rus. avran, cu suf. -easă (DAR; Pascu, Suf., 26). După Tagliavini, Arch. Rom., XII, 167, de la numele propriu Avram. Vezi definitia »

ULTRAMICROANALÍZĂ s. f. capitol al microanalizei care se ocupă cu identificarea și dozarea substanțelor în cantități de ordinul microgramelor. (< germ. Ultramikroanalyse) Vezi definitia »

streájcă s.f. (reg.) mână curentă. Vezi definitia »

curătúră¹ s.f. sg. (reg.) 1. curățire, curățitură. 2. loc curat (fără rădăcini, cioturi, mărăcini etc.), bun de pășunat. 3. deal cu vii. 4. alunecare de teren; surpătură. 5. rămășițele din ciur după cernerea grâului; codină. 6. boabe (de grâu sau porumb). Vezi definitia »