VĂRÚȚĂ, văruțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui vară. Vezi definitia »

INDIÁNĂ s. f. prăjitură cu frișcă și glazură de ciocolată. (după germ. Indianer/krapfen/) Vezi definitia »

STAMÍNĂ s. f. organ mascul de reproducere al florii, care conține polenul. (< lat. stamen) Vezi definitia »

vioáră (-re), s. f. – Violetă (Viola odorata). – Mr., megl. vioară. Lat. vĭǒla (Pușcariu 1902; REW 9149), cf. it., prov., cat., sp., port. viola, fr. viole. – Der. viorea, s. f. (toporaș, Viola hiria); vioriu, adj. (violet); viorint, adj. (violet), în Trans., format ca florint de la flor. Este dubletul lui violetă, s. f., din fr. violette, cf. ngr. βιολέτα. Vezi definitia »

AMILOIDÓZĂ s. f. Fenomen patologic care constă în formarea și depozitarea în anumite organe a unei substanțe proteice amorfe. [Pr.: -lo-i-] – Din fr. amyloïdose. Vezi definitia »