ȚESĂTÚRĂ, țesături, s. f. 1. Produs textil obținut la războaiele de țesut prin încrucișarea în unghi drept a unor fire de urzeală și de bătătură; pânză, stofă sau alt obiect țesut din fire textile. ♦ Reparație făcută la un obiect de îmbrăcăminte printr-o cusătură specială. 2. Felul în care este țesută o pânză, o stofă etc. 3. Fig. Structură, fel de compoziție al unei opere, al unui lucru etc.; urzeală. ♦ Împletire, întretăiere de lucruri de același fel. ♦ Intrigă, uneltire. – Țese + suf. -ătură. Vezi definitia »

INCONȘTIÉNȚĂ s.f. 1. Pierdere a cunoștinței. 2. Lipsa unei atitudini conștiente față de realitatea înconjurătoare. [Pron. -ști-en-. / cf. fr. inconscience]. Vezi definitia »

guriță s. f. sg. (dim. apelativ) tip simpatic; șmecher. Vezi definitia »

MÚFĂ s.f. 1. Bucată scurtă de țeavă cu filet interior, care servește la îmbinarea a două țevi; manșon (2). 2. Tub de metal deschis la capete cu care se fixează capsa unui fitil. [< germ. Muffe]. Vezi definitia »

RIZALÍZĂ s.f. (Med.) Resorbție fiziologică sau patologică a unei rădăcini dentare. [< fr. rhizalyse, cf. gr. rhiza – rădăcină, lysis – desfacere]. Vezi definitia »