RÂNDÁȘ, rândași, s. m. Om de serviciu folosit în trecut la muncile de rând într-o gospodărie; servitor, slugă. – Rândui + suf. -aș. Vezi definitia »

FĂRÁȘ, fărașe, s. n. Obiect casnic în formă de lopată cu coadă scurtă, în care se adună cu mătura gunoiul, se strânge jarul etc. [Var.: foráș s. n.] – Din tc. faraș. Vezi definitia »

FÍNIȘ s.n. 1. Linia de sosire la o probă de alergări, curse etc. 2. Partea finală a unei probe; capacitatea unui sportiv de a sfârsi puternic o întrecere. [< engl., fr. finish]. Vezi definitia »

COFĂIÉȘ, cofăieșe, s. n. (Reg.) Cofiță. [Pr.: -fă-ieș] – Cofei + suf. -aș. Vezi definitia »

VERZÍȘ s. n. (Rar) Vegetație, verdeață, frunziș. – Verde + suf. -iș sau verde + frunziș. Vezi definitia »