Definita cuvantului horă
HÓRĂ1, hore, s. f. 1. Dans popular românesc cu ritm domol în care jucătorii se prind de mână formând un cerc închis; cerc format de aceia care execută acest dans; melodia după care se execută acest dans. Dacă ai intrat în horă, trebuie să joci (= dacă te-ai apucat de un lucru, trebuie să te ții de el). ♦ (Pop.) Petrecere țărănească unde se dansează jocuri populare. ◊ Expr. A ieși la horă = a intra (ajungând la vârsta cuvenită) în rândul fetelor și al flăcăilor care joacă la horă. A se găti ca la horă = a se îmbrăca cu hainele de sărbătoare. 2. Fig. Scandal, tărăboi. 3. (Astron.) Coroană boreală. [Pl. și: hori] – Bg. horo (ngr. horos).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu horă
GAZOLÍNĂ s.f. 1. Produs obținut prin lichefierea gazelor de sondă. 2. Benzină. [Cf. fr. gazoline, engl. gasoline]. Vezi definitia »
a ieși la promincă expr. 1. (d. caii participanți la cursele de trap) a efectua încălzirea dinaintea cursei. 2. (deț.) a efectua plimbarea zilnică în perimetrul penitenciarului. Vezi definitia »
ȚINTÚȚĂ, țintuțe, s. f. (Reg.) Țintișoară. – Din țintă + suf. -uță. Vezi definitia »
STRÁMĂ, strame, s. f. (Reg.) Fir destrămat dintr-o țesătură; destrămătură, strămătură. – Et. nec. Cf. destrăma. Vezi definitia »
POLÍTICĂ s.f. 1. Activitate a claselor sociale, a grupurilor sociale, în raport cu statul, determinată de interesele și de scopurile lor; activitate a organelor puterii și conducerii de stat în domeniul treburilor publice interne și externe, care reflectă orânduirea socială și structura economică a țării; participare la treburile statului. 2. Fel de a înțelege și de a acționa într-un anumit domeniu al afacerilor publice. ♦ Dibăcie cu care se poartă cineva pentru a-și atinge scopul. [< fr. politique, it. politica, cf. germ. Politik, rus. politika < gr. politike – arta de a administra bine]. Vezi definitia »