MARMÍTĂ, marmite, s. f. 1. Vas mare (de metal) cu două toarte și cu capac, în care se transportă mâncarea caldă. 2. Scobitură formată prin eroziune în albia unui râu. – Din fr. marmite. Vezi definitia »

MEZARTÉRĂ s. f. tunica mijlocie a arterei. (< fr. mézartère) Vezi definitia »

AUTOCLÁVĂ s. f. 1. recipient metalic închis ermetic, în care au loc procese fizice și chimice sub presiune (la o temperatură ridicată). 2. capac care închide ermetic un recipient, închis prin presiunea din interior. (< fr. autoclave) Vezi definitia »

DECÉNȚĂ s. f. Respect al bunelor moravuri, bună-cuviință; pudoare. – Din fr. décence, lat. decens. Vezi definitia »

tóflă s.f. (reg.) cizmă sau opincă ruptă. Vezi definitia »