Definita cuvantului horitură
HORITÚRĂ, horituri, s. f. (Reg.) Rotocol mare de fân, adunat din poloage1 ori risipit din căpițe ca să se usuce; horiște. – Hori + suf. -tură.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu horitură
FÂȚIȘOÁRĂ, fâțișoare, s. f. Diminutiv al lui fâță. – Fâță + suf. -ișoară. Vezi definitia »
LÓCĂ s.f. Boală infectocontagioasă care atacă larvele albinelor. [< fr. loque]. Vezi definitia »
ȘANDÉLĂ s. f. zbor în linie dreaptă al avionului cu unghiul pantei de urcare mai mare decât unghiul maxim de cabraj. (< fr. chandelle) Vezi definitia »
MĂLURĂ, măluri, s. f. 1. Boală a grâului și a altor păioase, cauzată de unele specii de ciuperci care produc în boabe o pulbere neagră, formată din spori. 2. Numele mai multor specii de ciupeci microscopice care trăiesc parazite pe grâu sau pe alte graminee și care produc mălura (1) (Tilletia). 3. Boabe de cereale atinse de mălură (1); pulbere neagră din interiorul lor. 4. (Bot.; pop.) Neghină. – Cf. ngr. melíni. Vezi definitia »
PTIALÍNĂ s.f. Ferment secretat de glandele salivare, avînd proprietatea de a transforma amidonul în glucoză. v. amilază – Pronunțat: pti-a-. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z