Definita cuvantului horn
HORN, hornuri, s. n. 1. Parte a coșului de fum la o casă, constituită din canalul îngropat în zidărie (și din porțiunea ieșită în afară prin acoperiș); p. ext. întregul coș de fum al unei case. 2. Partea de deasupra vetrei țărănești prin care trece fumul în pod sau direct afară; coș (la clădiri). 3. (Alpinism) Spațiu îngust dintre doi pereți de stâncă paraleli și înalți. 4. (Geol.) Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine, care se formează în urma intersectării pereților circurilor glaciare. – Din ucr. horn.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu horn
TACITÚRN, -Ă, taciturni, -e, adj. Care vorbește puțin, tăcut din fire, închis în sine, posac. – Din fr. taciturne, lat. taciturnus. Vezi definitia »
BLACKBURN [blæcbən], oraș în centrul Marii Britanii (Anglia); 221,9 mii loc. (1981, cu suburbiile). Nod de comunicații. Expl. de huilă. Echipament electric. Ind. bumbacului și a hîrtiei. Vezi definitia »
wéstern (angl.) [pron. ŭéstărn] s. n., pl. wésternuri Vezi definitia »
CORN2, corni, s. m. Arbust sau arbore mic cu lemnul foarte tare, cu frunze opuse, cu flori galbene și cu fructe roșii comestibile, ale cărui frunze se întrebuințează la vopsit (Cornus mas). – Lat. cornus. Vezi definitia »
TRICÓRN, tricornuri, s. n. Pălărie bărbătească având borurile îndoite în trei colțuri, care se purta în trecut. – Din fr. tricorne. Vezi definitia »