caca Vezi definitia »

DEFALCÁ vb. I. tr. 1. A desprinde, a da la o parte o sumă dintr-o socoteală, dintr-un cont; (p. ext.) a desprinde o parte dintr-un tot. 2. A împărți (o lucrare etc.) în mai multe părți. [P.i. defálc, -chez. / < fr. défalquer, it., lat. defalcare]. Vezi definitia »

BETICA, Cordillera [cordiλera], sistem de culmi muntoase în Spania meridională, paralele cu țărmul M. Mediterane, constituit din mai multe șiruri (Sierra Nevada, Almijara, Ronda etc.). Lungime: c. 630 km. Alt. max.: 3.478 m (vf. Mulhacén). Min. de fier. Vezi definitia »

BERCA, com. în jud. Buzău, pe Buzău; 9.516 loc. (1991). Expl. de petrol. Mat. de constr. (cărămidă, țiglă), sticlărie pentru menaj; panificație. Mănăstire (1694) în stil brîncovenesc. Vulcani noroioși (Pîclele Mari). Stație de c. f. Ruine ale unei cetăți. Menționată documentar din 1552. Vezi definitia »

BALICA, Nichita (sec. 17-18), haiduc din Transilvania. Organizator și căpitan al curuților din comitatul Turda. Vezi definitia »