PÁLĂ², pale, s. f. 1. Organ activ al unei elice de avion, de vapor, de ventilator etc. sau al unui rotor, încastrat sau articulat la unul din capete în butucul elicei sau al rotorului. 2. Semifabricat în formă de bandă sau de panglică, obținut după ce fibrele textile au fost pieptănate și înfășurate în cruce pe bobine. – Din fr. pale. Vezi definitia »

PÉNULĂ s.f. (Liv.) Un fel de manta scurtă, fără mâneci. [< lat. paenula]. Vezi definitia »

ANTIPIRÍNĂ s.f. Medicament amărui, folosit ca antipiretic și analgezic. [< fr. antipyrine, cf. gr. anti – contra, pyr – foc, febră]. Vezi definitia »

CARICATÚRĂ s.f. 1. Desen care reprezintă o persoană, o situație etc. prin exagerarea intenționată, în scopuri satirice, a anumitor trăsături (negative). ♦ Înfățișare ridicolă a unei persoane sau a unui obiect; persoană sau obiect cu astfel de înfățișare. 2. (Fig.) Imitație nereușită, denaturată. [< fr. caricature, cf. it. caricatura]. Vezi definitia »

NARCOTÍNĂ, narcotine, s. f. Substanță extrasă din opiu, folosită în farmacie ca antipiretic și tonic. – Din fr. narcotine. Vezi definitia »