AUTOGRAF¹ s. n. 1. aparat fotogrammetric, pentru măsurarea corpurilor cu ajutorul fotogramelor terestre. 2. aparat pentru înregistrarea imersiunii și înclinării unei torpile în drumul către țintă, a lansării unei mine sau a imersiunii unei drăgi. (< fr. autographe) Vezi definitia »

STEREOPLANIGRÁF, stereoplanigrafe, s. n. Aparat care servește la întocmirea hărților și a planurilor topografice. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréoplanigraphe. Vezi definitia »

ICONOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în iconografie. / < fr. iconographe]. Vezi definitia »

EPITÁF, epitafuri, s. n. 1. Inscripție funerară, în versuri sau în proză, cuprinzând elogiul defunctului sau o sentință morală; p. ext. placă cu o inscripție funerară. ♦ Poezie epigramatică având ca pretext moartea (imaginară) a unei persoane. 2. Obiect de cult care constă dintr-o bucată de stofă pe care este brodată o scenă reprezentând punerea în mormânt a lui Isus Cristos; aer² (2). – Din ngr. epitáfion, fr. épitaphe. Vezi definitia »

PALEOGRÁF, -Ă, paleografi, -e, s. m. și f. Specialist în paleografie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographe. Vezi definitia »