STATÓR, statoare, s. n. Parte a unei mașini de forță (generatoare sau motoare) care este imobilă în timpul funcționării mașinii, fiind solidarizată cu carcasa mașinii sau constituind însăși carcasa. – Din fr. stator, germ. Stator. Vezi definitia »

SCARIFICATÓR s.n. 1. Mașină rutieră folosită pentru scarificarea șoselelor. ♦ Mașină echipată cu cuțite-gheare care se folosește pentru afânarea adâncă a pământului, în special a pășunilor și a fânețelor. 2. Instrument chirurgical folosit pentru incizii superficiale în piele. [< fr. scarificateur]. Vezi definitia »

TAXATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care încasează o taxă etc.; încasator. (< fr. taxateur) Vezi definitia »

INTEGRATÓR s.n. Aparat pentru calculul numeric al integralelor. // s.m. și f. Persoană care lucrează la acest aparat. [Cf. fr. intégrateur]. Vezi definitia »

ÎNVESTITÓR s.m. Cel care învestea un cavaler. [Cf. it. investitore]. Vezi definitia »